COSTUL ŞI STRUCTURA ŞEDINŢELOR

Ce este analiza de tip jungian

Este o relație specială între analist și persoana aflată în analiză (analizand). Analistul este un psihoterapeut profesionist (psiholog sau medic, teolog sau filosof) care, prin formare teoretică și practică și prin analiză personală îndelungată cu un alt analist, reușește să aducă în propria conștiință o parte din viața inconștientă, atât din zona inconștientului personal și familial, cât și din zona inconștientului colectiv.

El este dispus să asculte materialul adus de analizand într-o stare de reverie, să reflecteze creativ la materialul adus de analizand, la impactul emoțional produs de acest material asupra sa și să informeze analizandul cu privire la acest efect. Prin aceste exerciții de reverie, confuzia, anxietatea, furia se pot metaboliza și transforma în gânduri, sentimente, narațiuni, imagini, care pot fi manipulate creativ în spațiul analitic.

Terapeutul nu este un salvator, vindecător, omnipotent, ci este un facilitator, în prezența căruia pacientul, fie el copil sau adult, poate explora moduri creative de ieșire din labirintul gândurilor și emoțiilor și de activare a resurselor existente - propria gândire (poate investiga esența propriei vieți și persoane), propriile sentimente (poate conștientiza textura relațiilor afective și dimensiunea temporală a vieții sale), propriile senzații (prezentul, existentul, propria corporalitate și spațialitate) și propriile intuiții (potențialul, ceea ce nu se vede, înclinațiile ascunse).

Termenul de terapie este folosit când apare o problemă clinică (boală sau suferință), caz în care putem vorbi despre o relație terapeut-pacient, care pune presiune pe ambii în vederea obținerii de către pacient a unui rezultat favorabil (vindecarea).

Cum facem programarea la terapeut

• Este de preferat să alegem noi şi să sunăm noi la terapeut, şi nu să lăsăm pe altcineva să sune şi să facă o programare pentru noi.

Elemente de cadru referitoare la costul, durata, frecvenţa şi încheierea terapiei

Pentru desfăşurarea şedinţelor este nevoie ca terapeutul şi pacientul să semneze un contract de prestări servicii care va cuprinde toate elementele importante. În cazul minorilor, ambii părinţi trebuiesc să semneze acest contract.

Costul şedinţelor se stabileşte de comun acord cu pacientul în cadrul apelului telefonic de stabilire a primei şedinţe, şi se poate modifica numai prin acordul celor două părţi în funcţie de nevoile acestora.

Durata unei şedinţe este de 45 de minute.

• Frecvenţa şedinţelor poate varia între o şedinţă şi cinci şedinţe pe săptămână, în funcţie de nevoile pacientului.
• Se pot efectua şi două şedinţe legate, de 90 de minute.

Prima şedinţă

Este o şedinţă plătită, al cărei preţ este stabilit de comun acord, înainte de începerea şedinţei.

După prima şedinţă, psihologul sau clientul pot decide să nu continue şedinţele. Putem comunica în mod clar ce ne deranjează, ne depăşeşte sau nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Şi psihologul poate simţi că este depăşit! Că i se cere să rezolve, să repare, ca în cazul unei maşini, fără să i se acorde timp, încredere, fără ca relaţia să se fi stabilit cu adevărat. Uneori, sentimentul pe care cei doi îl au este, pe întinse perioade de timp, că prima şedinţă se tot repetă, că terapia nu a început încă, că încrederea nu a fost câştigată de către nici una din părţi.

Dacă nu sunteţi sigur că ştiţi ce vreţi, putem discuta în cadrul unei singure şedinţe de consiliere despre nevoile dumneavoastră, despre metodele şi şcolile de terapie existente care ar putea fi satisfăcătoare pentru dumneavoastră.

Dacă v-aţi hotărât pentru o anumită persoană, să ştiţi că terapia deja a început când vă pregătiţi să sunaţi pentru programarea primei şedinţe şi inconştientul este deja activat! În cazul unei terapii de tip analitic, puteţi începe deja să notaţi visele, fanteziile, gândurile, imaginile care apar în legătură cu selectarea terapeutului dumneavoastră.

Scopul analizei / terapiei / consilierii

- Scopul analizei este, din punct de vedere intrapsihic, tolerarea mai bună de către analizand a propriei complexităţi, ambiguităţi, diminuarea panicii în faţa propriei vieţi fantasmatice pe care, într-o măsură variabilă, o invită să facă parte din viaţa conştientă (prin imaginaţie activă care foloseşte ca suport desenul, scrisul, dansul, muzica, etc). De asemenea, analizandul poate în sfârşit să tolereze relaţia cu celălalt.

- Scopul terapiei nu este acela de a ne întări iluziile sau de a le cosmetiza, ci de a ne expune treptat, şi cu blândeţe, la adevăr. Uneori, după şedinţele de terapie, ne putem simţi rău, dar poate fi la fel şi după o operaţie dureroasă sau extracţia unei măsele. Putem căuta o terapie care să ne rezolve o problemă punctuală (frica de avion sau de lift). Însă uneori, simptomul este uşa prin care elemente neglijate ale personalităţii încearcă să îşi facă loc în viaţa noastră. În acest caz, este nevoie întâi de extinderea personalităţii şi, prin aceasta, de eliminarea simptomului. Astfel, terapia se transformă în analiză.

- Scopul consilierii este atingerea obiectivelor, dar uneori problemele simple ascund abordări structurale greşite. Clarificarea tipului psihologic, necesară pentru o discuţie de orientare în carieră, poate conduce la rândul ei către o discutare a aspectelor referitoare la filosofia despre viaţă şi la lista de priorităţi. Prioritățile minții conștiente nu sunt aceleași cu cele ale inconștientului. 

Elemente de orientare în cazul terapiei copiilor

Înainte de a accepta un copil în terapie, de obicei se pro­gramează una sau două şedinţe cu părinţii, şi pentru că de multe ori problemele copiilor pot fi problemele părinţilor – la nevoie vor fi programate şi şedinţe individuale cu câte unul dintre părinţi. Scopul acestora este acela de a reactiva sau educa în părinţi capacitatea de a avea reverii cu proprii copii, de a con­ţine problemele afective ale copiilor şi de a-şi vedea copiii depăşind problemele pe care le au. Această capacitate se obţine în măsura în care părintele este la rândul lui conţinut de către analist şi i se oferă şansa de a se reinventa în mod creativ, de a se remodela ca persoană şi părinte suficient de bun. Privirea terapeutului îl face pe părinte să se vadă într-o altă lumină, să-şi vadă partenerul într-o altă lumină, şi să-şi vadă copilul într-o altă lumină. Analiza modifică în primul rând modul în care vedem lucrurile.

Copiii au de asemenea nevoie să vadă lucrurile într-o manieră diferită. Când anxietatea lor depăşeşte un nivel critic, ei se dezorganizează cognitiv şi comportamental, iar terapeutul este chemat să absoarbă această energie emoţională distructivă şi să-l ajute pe copil să reînceapă să gândească, numească şi să simtă, astfel încât sentimentul de orientare, coordonare şi încredere în sine să se restabilească, copilul reintrând pe făgaşul normal de dezvoltare. Dacă perioadele de dezorganizare sunt prea lungi, aceasta poate deveni stilul de viaţă şi vindecarea poate deveni în timp imposibilă. În principiu, imediat ce se introduce un spaţiu liber şi protejat care drenează energia emoţională negativă, copilul reîncepe de la sine să se re-organizeze.

Analistul jungian va putea introduce elemente de psihopedagogie şi parenting pentru a se evita retraumatizarea copilului prin reintroducerea lui într-un mediu social ostil, precum şi elemente de terapie de cuplu în măsura în care consideră că problemele cuplului afectează sănătatea copilului.

Şedinţele cu părinţii, care se derulează în paralel cu şedinţele cu copii, şi care pot avea loc săptămânal, o dată la 2-3 săptămâni sau lunar, în funcţie de nevoile părinţilor şi terapeutului, au un caracter obligatoriu şi sunt plătite cu acelaşi onorariu stabilit pentru şedinţele cu copilul.

Părinţii tind să retragă copiii din terapie după ce rezultatele considerate "magice" apar în urma primelor 2-3 şedinţe, în special în tehnica terapiei prin jocul cu nisip (sandplay). Este de preferat ca şedinţele să continue o perioadă mai lungă de timp pentru fixarea rezultatelor bune obţinute, în caz contrar existând posibilitatea reapariţiei simptomelor.

De asemenea, în cazul întreruperilor bruște, de cele mai multe ori fără acordul copiilor, se obţin traumatizări / retraumatizări ale relaţiei de ataşament. Este de preferat ca întreruperea să se facă într-un orizont de timp anunţat dinainte copiilor, de exemplu "A intervenit ceva, nu vom mai putea merge la psiholog începând din data de ......, acestea sunt ultimele 3-4 şedinţe", în acest fel dându-li-se ocazia copiilor să încheie travaliul psihic început şi să-şi protejeze astfel părţile sufleteşti vulnerabile sau rănile deschise în timpul terapiei.

De asemenea, sandplay terapia poate fi folosită în scop diagnostic, dar chiar şi o singură şedinţă duce la începerea unui proces de dezvoltare, aceasta fiind ceea ce de fapt interesează.

În cazul în care părinţii doresc o singură consultaţie terapeutică cu copilul, aceasta poate fi de durata unei şedinţe duble (aproximativ 90 de minute). Această şedinţă de consultaţie poate fi precedată şi urmată de câte o şedinţă cu părinţii.

Protecția datelor personale și Confidențialitatea

- Protecția datelor personale și confidențialitatea materialului clinic discutat în cadrul şedinţelor sunt asigurate conform normelor în vigoare, care includ și codul etic al profesiei terapeutului și sunt menționate în contract.

- În cazul publicării sau a comunicărilor ştiinţifice, terapeutul nu poate folosi conţinutul şedinţelor decât cu acordul pacientului şi numai printr-o mascare suficientă a datelor personale ale pacientului.