Stimate călătorule, dacă ai ajuns aici nu este întâmplător. Probabil face parte din drumul tău către tine însuţi. Ai ajuns aici nu pentru că nu eşti suficient de iscusit sau suficient de bun şi motivat. Nu trebuie să te simţi vinovat pentru că zăboveşti într-un cabinet de psihoterapie. Sunt gata să ascult povestea ta, odiseea ta către propriul tău regat, către casa ta, liniştea ta, credinţa ta.
A-ţi găsi sau regăsi casa nu ţine numai de voinţă şi de eforturile personale, ci este în egală măsură un act de graţie. Este nevoie de o reîmprietenire a ta cu tine însuţi, de a-ţi crea un spaţiu în care să poţi reflecta la tine însuţi şi la evenimentele vieţii tale.
Un spaţiu gol, camera de psihoterapie, unde sunetul vocii tale să poată să străbată, unde povara să alunece de pe umerii tăi ca zăpada de pe o frunză de bambus - Pământul care ne duce pe toţi în spate poate duce şi greutăţile tale. Un spaţiu unde tumultul vieţii tale să devină susurul unei ape care şi-a găsit drumul, o poveste spusă la un pahar de ceai. Un spaţiu în care mintea, cea care niciodată nu tace şi corpul mereu în alertă, se vor putea odihni, iar sufletul tău care are nevoie să vadă va reîncepe să imagineze lumea.
Un spaţiu al libertăţii şi în acelaşi timp al siguranţei depline.
Libertate - pentru că vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu cel viu, fără limite, care se naşte din preaplinul inimii tale libere.
Siguranţă - pentru că ceea ce simţi şi experimentezi în preaplinul inimii te poate pune în pericol, şi ai nevoie de liniştea şi umilinţa sacrificiului de sine pentru a putea să îţi păstrezi forma, iar sufletul, corpul şi mintea sănătoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu